Crezi că e posibil ca ”ceva” din interiorul tău să-ți dirijeze acțiunile în defavoarea ta?
Există în modul nostru de gândire anumite tipare de gândire disfuncționale care au rolul de a ne sabota planurile noastre de viață. Ele sunt numite scheme de inadaptare. Dar ce sunt ele? Sunt:
-Sisteme care ne programează să ne comportăm după anumite tipare.
– Consecințele traumelor emoționale nerezolvare.
– Măști pe care le folosim în viața de zi cu zi pentru a părea mai buni, mai inteligenți, mai superiori.
– Viruși sau lipitori care consumă continuu din energia și vitalitatea noastră.
Există 18 scheme de gândire disfuncționale. Partea bună este că aceste minunății care pot fi cauzele nereușitelor noastre de până acum, pot fi dezactivate.
Neîncrederea:
Din experiența mea este una din schemele cele mai des întâlnite și care reduce destul de mult posibilitatea de a crea ceva deosebit în viață și de a menține ceea ce s-a creat pe o perioadă lungă de timp.
Neîncrederea este de 3 tipuri:
-neîncredere în sine
-neîncredere în ceilalți
-neîncredere în cel ce ne-a creat
Neîncrederea în sine este un program de autodistrugere. De obicei este prezentă atunci când în copilăria noastră am fost mereu certați sau devalorizați pentru nereușitele noastre sau atunci când sa pus problema existenței noastre în mod nu tocmai favorabil nouă. Unele mame spun copiilor că mai bine nu i-ar fi născut, că dacă nu ar fi fost ei, ele ar fi fost fericite, că copiii sunt de multe ori o povară și că cine nu are copii să nu-și dorească….
Atunci când te confrunți cu astfel de afirmații, începi să-ți dorești să nu te fi născut și astfel apar tot felul de probleme existențiale la adresa ta: merită sau nu să trăiesc, dacă eu nu mă nășteam mama era fericită…părinții nu se mai despărțeau. Și exemplele pot continua…
Ce trebuie reținut e că încrederea în sine și în viață în general sunt grav afectate.
Sabotorul are cu ce lucra împotriva noastră.
Desigur, atunci când nu ai încredere în tine rezervorul îți este gol. Și e greu să ai încredere în alții. Mai ales atunci când părinții sau cei care s-au ocupat cu creșterea ta, au avut și o atitudine mai aspră, severă, dominantă sau umilitoare față de tine. Mai sunt cazurile când ți s-a promis ceva și ai fost lâsat baltă de nenumărate ori sau când ai învățat încă de mic că e rușinos să faci sau să spui anumite lucruri.
Dacă te identifici în astfel de situații, recomand să faci o explorare a trecutului punându-ți și aceste întrebări:
– Când am experimentat pentru prima oară sentimentul de a fi trădat? Dar rușinea?
– Când am hotărât că oamenii nu sunt demni de încredere? Cine mi-a spus asta?
– Care din părinți, frați, bunici manifestau neîncredere în alte persoane?
– Cine mi-a spus că nu sunt ok?
– Mi-a spus cineva să păstrez distanța față se semeni? Să evit oamenii?
– Au existat abuzuri în viața mea?
– Leg prietenii cu persoane agresive pentru a reface situația originală din copilărie?
– Mă port cu agresivitate uneori, într-o relație?
– Ce nevoie a mea a rămas neîmplinită în copilărie? Și cum am reacționat la acest gol?
Poate că există în tine nevoia de a fi fost iubit și acceptat și atunci când lucrurile nu-ți reușesc din prima. De obicei părinții ne dau dovezi de iubire și apreciere doar atunci când facem lucrurile ca la carte. Dar nimeni nu se naște învățat. Copii adesea fac greșeli. Si dacă te gândești bine e perfect normal. Din greșeli învățăm. Mulți părinți au însă pretenția ca noi să fim perfecți și uite așa apare neincrederea în noi și în ceilați.
Dacă descoperi astfel de lucruri la tine, începe prin a-ți aface o listă cu valori.
Toate valorile pe care le vezi la tine. Pune lista la vedere și în fiecare dimineață și seara aruncă o privire pe această listă tămăduitoare. Apoi adaugă. Eu sunt OK. După a 5-a zi vei adăuga : Și ceilalți sunt OK, chiar dacă au greșit față de mine. Apoi urmărește să vezi ce transformări interioare apar la nivelul emoțiilor tale.
Mult succes.
EVOLUȚIE 